Thursday, July 5, 2007

boys boys boys

Ma mut. Ieri am inceput prin a cumpara saci menajeri grosi, m-am inarmat cu scotch. M-am gandit eu ca ar fi foarte practic sa gasesc cutii de carton. Am inceput cu magazinul cu umbrela verde ('daca-ti dau pe datorie, te mai vad la pravalie?'), de fapt ex-verde ca acum nu mai are deloc. Nu am gasit. Prin urmare, am ajuns la magazinul din spatele blocului, langa strada, sub restaurantul Persia. Nu stiti unde e oricum dar imi place sa spun. Si...surpriza, un tip foarte dragut lucreaza acolo. Probabil pe timpul verii pentru ca nu l-am mai vazut pana acum. Parul saten deschis, blonzit parca de soare ii incurca de cateva ori privirea capruie, e inalt si..as spune good looking. Cand l-am vazut m-am simtit ca in clasa a 9-a cand vedeam un tip, imi placea, roseam si pastram imaginea lui cateva zile in minte, facand presupuneri, fantezii la cum ar trebui sa vorbim, cum ar fi prima plimbare, 'oare avem ce sa vorbim?'. Le-as numi copilarii de 15 ani. Oare? Intotdeauna am avut teama momentelor de tacere dintre oamenii care nu se cunosc, la prima intalnire. Nu am putina incredere in abilitatilr mele oratoricesti. :P
Sa revenim. Nu stiu daca va e familiar sentimentul de intoarcere in timp. Mai mult, sentimentul ca acel timp vrei sa il pastrezi. Si timpul fuge. Mai stau 2 zile in blocul acela din fata magazinului. Pe seara m-am intors la acelasi magazin sa ma conving ca nu e una dintre imaginatiile mele. Mi-am luat o inghetata de la Betty Ice si da, el mi-a deschis, el mi-a luat banii, el. Deci era acolo si nu visasem. e posibil sa nu imi placa, nu il cunosc, nu ma cunoaste, dar are ceva...Ceva ce multi au avut, imi poate reprosa 'vocea interioara'. Cred ca nu e vorba numai de el, e vorba de dulcele sentiment de flirt. Fetelor le place, mie imi place.

Again. Mi-a placut ca desi nu avea cutii goale a incercat sa elibereze una, sa scoata multe croissante Seven Days si sa le indese pe raft. A reusit. A fost funny. Vanzatoarea mi-a zis sa vin de dimineata ca vor primi marfa. Eu imi imaginam 8 dimineata dar nu m-am trezit. Asa ca la 9 jumatate Adela era la magazin. El era acolo. I-am zis traditionalul salut din Bucuresti 'Buna'. Mi-a raspuns cu un zambet: Asa de dimineata? In fine, mi-a dat o cutie si mi-a promis ca incearca sa pastreze si altele.
Interesant: nu e genul care sa se bage in seama degeaba pentru ca in fata lui o tipa imbracata in pantaloni scurti si maieu de vara ii cere niste cutii de carton.
Marturisire: daca voi avea curaj sa-i marturisesc interesul meu, 'pasiunea mea ascunsa' :)) va fi intr-un mod departe de maturitate (probabil pe vreun biletel or something). Nu, nu ii cer prietenia si nu ii cer sa ii dea verde prietenei lui pentru mine. Nu stiu...mister. i've got nothing to lose. Daca se face un poll aici, cu siguranta nimeni nu crede ca am curaj. Pentru ca asa e.

!!!reminder: post: tipul din autobuz - in liceu

6 comments:

Mihai said...

e bine sa scrii confesiuni, ajuta, dar pana la un anumit punct... anumite confesiuni nu au ce cauta in public. but this one's ok :)

Ana said...

Vaaaaiii...ce dragut!!! Iti tin pumnii cu tipu dragut ;))

Adela said...

@ana - mersiiii; numai ca...nu mai e la magazin :P

Adela said...

@mihai - perfect de acord cu confesiunile; daca ai observat nu fac confesiuni aici, tocmai de asta nu mi-am facut blog mai demult, aveam impresia ca e doar un jurnal. ieri nu m-am putut abtine. :P so..nu ti-a placut postul meu...

Mihai said...

ba mi-a placut :)
confesiunile plac, sunt placute, unde mai pui ca si eu sunt curios al naibii

Cinderella said...

Mi-am amintit de adolescenta..:)Ce frumosss:)Mult succes,traieste momentul;)