sanziene cu intarziere

Andrei Pandele-fotomagazin.ro

Din cutia cu amintiri de la tara scot una. Ziua Sanzienelor. A fost de fapt in 24. Stiu, invatam la scoala noastra de jurnalism ca unul dintre criteriile de newsworthiness e proximitatea temporala. Da, au trecut 2 zile de la Sanziene dar nu conteaza pentru ca aici eu fac regulile.

Ani la rand inainte cu o zi de sarbatoare mergeam cu mama, tata sau bunicul, pe deal sa adun sanziene. A doua zi pe poarta de lemn, care de multe ori credeam ca nu va rezista inca unui vant, puneam sanziene in forma de cruce ca sa apere casa de rele. Apoi, faceam coronite galbene, ca pentru niste printese in miniatura, pe care le aruncam in pe acoperisul bucatariei. Doi, trei si... Cu forta unui copil de 6 ani ma straduiam sa arunc coronita cat mai sus, sa o feresc de pericolul de a cadea si a nasrui totul... Evident era si scocul in calea caderii ei, dar vroiam sa fiu sigura. Cat mai sus= un viitor cat mai bun, o viata lunga si frumoasa, mult noroc, sanatate and so on... si chiar credeam cu naivitate.
Si astazi as face asta. Poate pentru obicei, poate pentru mine, poate de dorul bunicilor.
Nu mi-a cazut nicio coronita. Deci ar trebui sa ma astept la ce e mai bine de la viata mea. :)