va salut cu rotacism

Am sarbatorit cu Maria cu Salitos pe balconul de la birou. Chiar am adormit pe balcon. O ameteala dulce. Maine plec in Sibiu, parasesc locsorul meu de 2 ani de zile. Astazi mi-am trimis bagajele si maine ma asteapta Sibiul. Ma acomodez un pic cu Sibiul, la mine la tara, pe iarba, in curte, doing some pancakes with my dad. Lenevire si soare. Apoi Sibiu, intalnire cu prieteni, trebuiri pe acasa, renovari, cumparaturi and stuf.

Si vineri back to Bucharest via aeroport. Ma asteapta mama. Promit sa va fac cu mana din avion. Si nu, nu o zic cu snobism, doar ca ma bucur ca zbor, deasupra norilor, prima data. Norii pe care ii iubesc atat de mult. Imi place sa ii fotografiez, imi place sa vad forme, imi place sa deslusesc animalute sau alte fiinte ocrotitoare, imi place sa mi-i imaginez zambind.

Daca cineva imi simte lipsa, va las posturile trecute sa le comentati.

Sibiu here i come. Rome here i come.

boys boys boys

Ma mut. Ieri am inceput prin a cumpara saci menajeri grosi, m-am inarmat cu scotch. M-am gandit eu ca ar fi foarte practic sa gasesc cutii de carton. Am inceput cu magazinul cu umbrela verde ('daca-ti dau pe datorie, te mai vad la pravalie?'), de fapt ex-verde ca acum nu mai are deloc. Nu am gasit. Prin urmare, am ajuns la magazinul din spatele blocului, langa strada, sub restaurantul Persia. Nu stiti unde e oricum dar imi place sa spun. Si...surpriza, un tip foarte dragut lucreaza acolo. Probabil pe timpul verii pentru ca nu l-am mai vazut pana acum. Parul saten deschis, blonzit parca de soare ii incurca de cateva ori privirea capruie, e inalt si..as spune good looking. Cand l-am vazut m-am simtit ca in clasa a 9-a cand vedeam un tip, imi placea, roseam si pastram imaginea lui cateva zile in minte, facand presupuneri, fantezii la cum ar trebui sa vorbim, cum ar fi prima plimbare, 'oare avem ce sa vorbim?'. Le-as numi copilarii de 15 ani. Oare? Intotdeauna am avut teama momentelor de tacere dintre oamenii care nu se cunosc, la prima intalnire. Nu am putina incredere in abilitatilr mele oratoricesti. :P
Sa revenim. Nu stiu daca va e familiar sentimentul de intoarcere in timp. Mai mult, sentimentul ca acel timp vrei sa il pastrezi. Si timpul fuge. Mai stau 2 zile in blocul acela din fata magazinului. Pe seara m-am intors la acelasi magazin sa ma conving ca nu e una dintre imaginatiile mele. Mi-am luat o inghetata de la Betty Ice si da, el mi-a deschis, el mi-a luat banii, el. Deci era acolo si nu visasem. e posibil sa nu imi placa, nu il cunosc, nu ma cunoaste, dar are ceva...Ceva ce multi au avut, imi poate reprosa 'vocea interioara'. Cred ca nu e vorba numai de el, e vorba de dulcele sentiment de flirt. Fetelor le place, mie imi place.

Again. Mi-a placut ca desi nu avea cutii goale a incercat sa elibereze una, sa scoata multe croissante Seven Days si sa le indese pe raft. A reusit. A fost funny. Vanzatoarea mi-a zis sa vin de dimineata ca vor primi marfa. Eu imi imaginam 8 dimineata dar nu m-am trezit. Asa ca la 9 jumatate Adela era la magazin. El era acolo. I-am zis traditionalul salut din Bucuresti 'Buna'. Mi-a raspuns cu un zambet: Asa de dimineata? In fine, mi-a dat o cutie si mi-a promis ca incearca sa pastreze si altele.
Interesant: nu e genul care sa se bage in seama degeaba pentru ca in fata lui o tipa imbracata in pantaloni scurti si maieu de vara ii cere niste cutii de carton.
Marturisire: daca voi avea curaj sa-i marturisesc interesul meu, 'pasiunea mea ascunsa' :)) va fi intr-un mod departe de maturitate (probabil pe vreun biletel or something). Nu, nu ii cer prietenia si nu ii cer sa ii dea verde prietenei lui pentru mine. Nu stiu...mister. i've got nothing to lose. Daca se face un poll aici, cu siguranta nimeni nu crede ca am curaj. Pentru ca asa e.

!!!reminder: post: tipul din autobuz - in liceu

rasari rasari rasari

Imi e rusine sa spun ca nici acum nu am reusit sa scriu de aventura de weekend la mare. De fapt prea multe nu erau de spus, erau de aratat. Daaa...am facut multe poze. Foarte multe dar foarte putine reusite. Vroiam sa merg cu prietenii mei dar nu s-a putut, a fost bine si asa. Vroiam sa ajung in 2 Mai, nu s-a mai vrut. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, a fost ok in Costinesti dar 2 Mai inseamna ceva pentru mine. Vroiam sa verific spiritul de 2 Mai. Sa ma plimb pe unica strada si sa simt mirosul de peste de la terasele in strada. Hmmm...si oare cum arata retsurantul acela dragutz plasat peste drum de straduta care te aduce de pe plaja, cu gradina, cu flori, cu ronduri unde alearga copii. Sa revin. Bat campii. :) Dupa ce am mancat salata Nicole la o terasa in Costinesti si dupa ce 'grupul' cu care eram a hotarat sa mearga fiecare pe unde vrea, am ajuns cu Kif in White Horse. Aici am simtit ceva din spiritul de interactiune pe terasa. Mi s-a spus: 'esti in White Horse, trebuie sa vii pe 'ring' sa dansezi' Nu conta ca dansau 20 de oameni si restul meselor erau goale, era muzica buna, muzica pe care stiai sa o canti, simteai ca vrei sa sari, sa strigi, sa dai din cap, sa te prinzi intr-o hora, simteai ca vrei sa iti balansezi corpul de pe un picior pe altul, sa lasi capul pe spate si sa canti. O Vama, O Pasarea colibri, un Iris, un Nightwish. Ne-au prins zorii in WH. Eu eram imbracata in rochita verde, faimoasa rochita verde, cam nepotrivita pentru atmosfera dar who the f*** cared? Nimanui. asta e farmecul.

Asteptam de mult rasaritul, de data asta nu doar ca sa il vad ci sa il si fotografiez. Era sa il pierdem pentru ca dupa cunostintele mele trebuia sa rasara intre 6 - 6:15. Evident asta era prin august la sfarsit. Ce sa-i faci, cu fetele la jurnaslim. :) Rasaritul a fost mirobolannt (cum zice un prieten de al meu Ghitisor). Acum...Impartasesc cu voi rasaritul.














p.s. ultima e ca sa demonstrez ca am fost acolo. :))

I hope you don't mind

unii chiar vor sa faca orasul frumos

Noroc ca iau decizii proaste in ceea ce priveste transportul in comun...cateodata nu gandesc. Ieri am luat tramvaiul 14 in loc sa iau autobuzul 133 ca sa ajung cat mai aproape de drumul spre Vitan. Tocmai bine ca am coborat la Sfanta Vineri si am ocolit Unirea spre statia pentru 123. Si...surpriza, fantanile. Stiam de ele din Compact dar nu am ajuns sa le vad. Credeam ca a 'expirat' oferta lui Daniel Gonz de a vedea o parte din oras in culori. mergeti sa le vedeti. E mai mult decat aici in poze.

e si soare, dar imi doream un curcubeu

atentie la umbre

dileme de vara

Mai sunt 15 zile si ma asteapta Roma. E normal ca asteptarea sa fie grea, dar e si mai aiurea cand gandurile nu iti dau pace, cand simti ca pamantul iti cam fuge de sub picioare. Nu, n-am simtit niciun cutremur. Mai concret vorbind... cand acoperisul iti fuge de deasupra capului. Doi ani de zile din studentie, din viata, din mine, din Bucuresti i-am petrecut intr-un cute place, garsoniera noastra de pe Viorele, cu Salt and Pepper in fata, cu metroul la 3 minute, cu lift pentru etaje pare si impare, cu cainele Florica, cu batraneii din fata blocului (unii mai simpatici decat altii), cu chefurile de la noi, cu sleepover, cu sleep in general :p, cu clatite, cu vin (mult vin), cu multi prieteni, cu seri de filme, cu popcorn, cu sesiune rece si calda, cu invatat pana dimineata, cu zile de curatenie, cu gatit interesant, rar dar cu rezultate, cu... tot. dilema: sunt prea atasata de amintiri?

Bun, acum cateva saptamani ni s-a spus: 'nu mai puteti conta pe aceasta garsoniera'. Cum ar fi trebuit sa privim asta? Evident nu trebuia sa intreb, lucrurile au mers de la sine. Am plans ca copilele, am cerut sprijin moral parintilor (rareori sunt vulnerabila in fata lor, desi sunt great parents), am plans, am plans... Ne fugea universul construit, ni se spunea sa ne luam jucariile si sa plecam acasa. Acasa unde? dilema: sunt puerila?

Acasa in Sibiu? Nu. Acasa inalt loc, pe care va trebui sa il luam de la zero. Poate parea o atitudine de copil si greu de explicat.
Pasul urmator: cautam altceva, alta garsoniera, sa arate bine (nu fitze, nu lux), la un prea acceptabil, intr-o zona care sa ne convina fata de scoala. Ofertele nu multe au aparut. Am fost de data asta in ipostaza de chiriasi care isi cauta un loc unde sa stea. E fun si nu prea. Nu stiu cum a fost la Kif dar cele 3 garsoniere pe care le-am vizitat le-am privit cu ochi reci, cu multa atentie pentru a avea ce sa bagam vina. Kif a facut rost de o garsoniera care se apropie cel mai mult de ceea ce cautam. Si...nu e suficient. De ce? dilema sunt nemultumita?

Pentru mine e ultimul an in care as putea sa stau in camin. Nostalgia de a sta in camin nu a fost a mea de la inceput. In timp am renuntat la idee pentru ca mi-a fost bine unde am ales sa stau. Acum...dupa o saptamana petrecuta in presesiune in camin si alte escapade prin camin si plimbari prin 'Regie Seaside (dar fara mare)' nu stiu ce e mai bine. Imi place sa vad multi oameni, imi place sa ies cu ei noaptea la strand, sa ies la o tigara, la carti, la povesti, la plimbari pe Dambovita. dilema: sunt prea sentimentala?

Parintii imi spun: stai in chirie, e cel mai bine, sa ai timp sa inveti si sa te odihnesti. Prietenii sunt impartiti: de ce nu stati in camin, e mai ieftin, e mai fun. Altii: dupa atata timp de stat in chirie cred ca e exclus sa stati in camin. Ma intreaba frecvent daca am gasit ceva. Dilema: sunt adaptabila?

Ce e ciudat e ca trebuie sa luam o decizie repede si influentata de prea multi factori. De ce nu pot sa zic, lasa, vad in octombrie unde voi sta. Sunt prea legata de locuri, de un mod de viata. Mi-e teama ca viata de camin e doar un miraj? Mi-e teama ca o sa regret? so what, zic eu acum, doar zic, pacat. E o decizie atat de importanta cum imi pare? dilema: sunt imatura?

In plus, vara nu e doar a vacantei. O sa lucrez o parte, doar am si eu liber 3 saptamani sa merg la mama si sa stau cu tata in Sibiu. E suficient ca sa iti refaci fortele pe care stii ca le-ai pierdut de mult. E vorba aici de loialitate, de recunostinta fata de oameni care m-au ajutat sa invat, care mi-au ascultat gandurile si ideile. ei stiu... dilema: suntnerecunoscatoare?

Uite asa renunt la tot, renunt la Taize, renunt la explorarea fotografica a Sibiului, renunt la petrecut timp cu tata, timp pe care nu o sa il mai am, i'm pretty sure, la mers la mare cu prietenii, la topless in 2 mai, la multe. pentru ce? oare cineva poate sa zica? i'm losing my way! dilema: sunt incapabila sa stiu ce vreau? dilema: sunt?

p.s. nu e tot aici dar am obosit.