va salut cu rotacism

Am sarbatorit cu Maria cu Salitos pe balconul de la birou. Chiar am adormit pe balcon. O ameteala dulce. Maine plec in Sibiu, parasesc locsorul meu de 2 ani de zile. Astazi mi-am trimis bagajele si maine ma asteapta Sibiul. Ma acomodez un pic cu Sibiul, la mine la tara, pe iarba, in curte, doing some pancakes with my dad. Lenevire si soare. Apoi Sibiu, intalnire cu prieteni, trebuiri pe acasa, renovari, cumparaturi and stuf.

Si vineri back to Bucharest via aeroport. Ma asteapta mama. Promit sa va fac cu mana din avion. Si nu, nu o zic cu snobism, doar ca ma bucur ca zbor, deasupra norilor, prima data. Norii pe care ii iubesc atat de mult. Imi place sa ii fotografiez, imi place sa vad forme, imi place sa deslusesc animalute sau alte fiinte ocrotitoare, imi place sa mi-i imaginez zambind.

Daca cineva imi simte lipsa, va las posturile trecute sa le comentati.

Sibiu here i come. Rome here i come.

boys boys boys

Ma mut. Ieri am inceput prin a cumpara saci menajeri grosi, m-am inarmat cu scotch. M-am gandit eu ca ar fi foarte practic sa gasesc cutii de carton. Am inceput cu magazinul cu umbrela verde ('daca-ti dau pe datorie, te mai vad la pravalie?'), de fapt ex-verde ca acum nu mai are deloc. Nu am gasit. Prin urmare, am ajuns la magazinul din spatele blocului, langa strada, sub restaurantul Persia. Nu stiti unde e oricum dar imi place sa spun. Si...surpriza, un tip foarte dragut lucreaza acolo. Probabil pe timpul verii pentru ca nu l-am mai vazut pana acum. Parul saten deschis, blonzit parca de soare ii incurca de cateva ori privirea capruie, e inalt si..as spune good looking. Cand l-am vazut m-am simtit ca in clasa a 9-a cand vedeam un tip, imi placea, roseam si pastram imaginea lui cateva zile in minte, facand presupuneri, fantezii la cum ar trebui sa vorbim, cum ar fi prima plimbare, 'oare avem ce sa vorbim?'. Le-as numi copilarii de 15 ani. Oare? Intotdeauna am avut teama momentelor de tacere dintre oamenii care nu se cunosc, la prima intalnire. Nu am putina incredere in abilitatilr mele oratoricesti. :P
Sa revenim. Nu stiu daca va e familiar sentimentul de intoarcere in timp. Mai mult, sentimentul ca acel timp vrei sa il pastrezi. Si timpul fuge. Mai stau 2 zile in blocul acela din fata magazinului. Pe seara m-am intors la acelasi magazin sa ma conving ca nu e una dintre imaginatiile mele. Mi-am luat o inghetata de la Betty Ice si da, el mi-a deschis, el mi-a luat banii, el. Deci era acolo si nu visasem. e posibil sa nu imi placa, nu il cunosc, nu ma cunoaste, dar are ceva...Ceva ce multi au avut, imi poate reprosa 'vocea interioara'. Cred ca nu e vorba numai de el, e vorba de dulcele sentiment de flirt. Fetelor le place, mie imi place.

Again. Mi-a placut ca desi nu avea cutii goale a incercat sa elibereze una, sa scoata multe croissante Seven Days si sa le indese pe raft. A reusit. A fost funny. Vanzatoarea mi-a zis sa vin de dimineata ca vor primi marfa. Eu imi imaginam 8 dimineata dar nu m-am trezit. Asa ca la 9 jumatate Adela era la magazin. El era acolo. I-am zis traditionalul salut din Bucuresti 'Buna'. Mi-a raspuns cu un zambet: Asa de dimineata? In fine, mi-a dat o cutie si mi-a promis ca incearca sa pastreze si altele.
Interesant: nu e genul care sa se bage in seama degeaba pentru ca in fata lui o tipa imbracata in pantaloni scurti si maieu de vara ii cere niste cutii de carton.
Marturisire: daca voi avea curaj sa-i marturisesc interesul meu, 'pasiunea mea ascunsa' :)) va fi intr-un mod departe de maturitate (probabil pe vreun biletel or something). Nu, nu ii cer prietenia si nu ii cer sa ii dea verde prietenei lui pentru mine. Nu stiu...mister. i've got nothing to lose. Daca se face un poll aici, cu siguranta nimeni nu crede ca am curaj. Pentru ca asa e.

!!!reminder: post: tipul din autobuz - in liceu

rasari rasari rasari

Imi e rusine sa spun ca nici acum nu am reusit sa scriu de aventura de weekend la mare. De fapt prea multe nu erau de spus, erau de aratat. Daaa...am facut multe poze. Foarte multe dar foarte putine reusite. Vroiam sa merg cu prietenii mei dar nu s-a putut, a fost bine si asa. Vroiam sa ajung in 2 Mai, nu s-a mai vrut. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, a fost ok in Costinesti dar 2 Mai inseamna ceva pentru mine. Vroiam sa verific spiritul de 2 Mai. Sa ma plimb pe unica strada si sa simt mirosul de peste de la terasele in strada. Hmmm...si oare cum arata retsurantul acela dragutz plasat peste drum de straduta care te aduce de pe plaja, cu gradina, cu flori, cu ronduri unde alearga copii. Sa revin. Bat campii. :) Dupa ce am mancat salata Nicole la o terasa in Costinesti si dupa ce 'grupul' cu care eram a hotarat sa mearga fiecare pe unde vrea, am ajuns cu Kif in White Horse. Aici am simtit ceva din spiritul de interactiune pe terasa. Mi s-a spus: 'esti in White Horse, trebuie sa vii pe 'ring' sa dansezi' Nu conta ca dansau 20 de oameni si restul meselor erau goale, era muzica buna, muzica pe care stiai sa o canti, simteai ca vrei sa sari, sa strigi, sa dai din cap, sa te prinzi intr-o hora, simteai ca vrei sa iti balansezi corpul de pe un picior pe altul, sa lasi capul pe spate si sa canti. O Vama, O Pasarea colibri, un Iris, un Nightwish. Ne-au prins zorii in WH. Eu eram imbracata in rochita verde, faimoasa rochita verde, cam nepotrivita pentru atmosfera dar who the f*** cared? Nimanui. asta e farmecul.

Asteptam de mult rasaritul, de data asta nu doar ca sa il vad ci sa il si fotografiez. Era sa il pierdem pentru ca dupa cunostintele mele trebuia sa rasara intre 6 - 6:15. Evident asta era prin august la sfarsit. Ce sa-i faci, cu fetele la jurnaslim. :) Rasaritul a fost mirobolannt (cum zice un prieten de al meu Ghitisor). Acum...Impartasesc cu voi rasaritul.














p.s. ultima e ca sa demonstrez ca am fost acolo. :))

I hope you don't mind

unii chiar vor sa faca orasul frumos

Noroc ca iau decizii proaste in ceea ce priveste transportul in comun...cateodata nu gandesc. Ieri am luat tramvaiul 14 in loc sa iau autobuzul 133 ca sa ajung cat mai aproape de drumul spre Vitan. Tocmai bine ca am coborat la Sfanta Vineri si am ocolit Unirea spre statia pentru 123. Si...surpriza, fantanile. Stiam de ele din Compact dar nu am ajuns sa le vad. Credeam ca a 'expirat' oferta lui Daniel Gonz de a vedea o parte din oras in culori. mergeti sa le vedeti. E mai mult decat aici in poze.