ce pacat ca fug ideile

am fost atat de ocupata ca l-am neglijat pe bloggy...so am uitat ideile care veneau in timp ce dadeam cu aspiratorul, in timp ce mancam nutella sau in timp ce beam bere pe terasa la Salt' n Peper. By the way...am mancat o pizza super buna la minunatul restaurant care rasare in fata blocului. Pizza specialitatea casei, buna buna buna...cu multe, de fapt cu de toate. Va recomand.
Sa revin, dap..trebuie sa le declar aproape ingropate ideile care mi-au zburat din minte si sa las loc de altele. Cred ca multe erau despre cum sa personalizez blogul, cum sa il fac sa ma reprezinte si sa nu fie un simplu 'asternator de idei'. Sa pornesc de la ce imi aduc aminte despre mine micutza? sa povestesc despre parinti? sa povestesc despre prieteni? sa vorbesc despre mine acum? acum 2 ani? DE CAND sa incep??? E greu sa te reprezinti intr-un loc gol. Te face sa esentializezi totul. Ciudat e ca nu sunt limitata de spatiu, nici de timp si totusi ma simt intr-o goana a ticaitului timpului. Il simt cum imi ticaie in ureche 'nu ai timp sa scrii totul aici. nu stii ce sa scrii...'
De fapt tot ce trebuie sa fac e sa respir adanc si sa pornesc cu ceva. Gata, a plecat, nu mai ticaie..at least nu in weekendul asta.
de data asta sa mi se tina pumnii pentru THE BIG DAY. Photos poposesc in viata mea. Luni. Shhht...nu spun mai mult.

pupici